Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a Mirungerii
 |
În numarul trecut al Revistei "Lumina Credinţei" am expus învăţătura Bisericii noastre legată de două Sfinte Taine: Spovedania şi Împărtăşania. Vom continua prezentarea noastră, în acest număr începând a vorbi despre două Sfinte Taine ce se săvârşesc împreună: Sfânta Taină a Botezului şi Sfânta Taină a Mirungerii.
* Sfintele Taine sunt slujbe bisericeşti, prin mijlocirea cărora ni se împărtăşeşte, în chip special şi prin anumite semne (forme) văzute, harul lui Dumnezeu, în cele mai de seamă momente şi împrejurări ale vieţii noastre. Ele sunt 7 (şapte), după numărul darurilor Sfântului Duh: Botezul, Mirungerea (Ungerea cu Sfântul Mir), Spovedania (Pocainţa, Mărturisirea), Împărtăşirea (Sfânta Euharistie), Cununia, Hirotonia (Preoţia), Maslul.
* Botezul este Taina iniţierii creştine, poarta de intrare în creştinism sau taina fundamentală şi indispensabilă pentru mântuire, prin care omul renaşte pentru viaţa spirituală, adică devine membru al Bisericii lui Hristos, dobândind iertarea păcatului strămoşesc (la prunci), precum şi a tuturor celorlalte păcate personale făcute până la botez (la adulţi).
* Mirungerea (Ungerea cu Sfântul Mir) este Taina prin care se împărtăşesc noilor botezaţi puterea şi Darurile Sfântului Duh, necesare pentru creşterea, sporirea şi întărirea credincioşilor în viaţa cea nouă, întru Hristos.
Rănduiala ortodoxă a Mirungerii nu constituie o slujbă aparte, de sine stătătoare, ci este împreunată cu aceea a Botezului.
Botezul şi Mirungerea sunt deci absolut necesare tuturor oamenilor în vederea mântuirii.
* Sfânta Taină a Botezului a fost instituită de Mântuitorul Iisus Hristos după slăvita sa înviere, prin porunca dată Apostolilor şi prin ei Bisericii: "Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28, 19; Marcu 16, 15-16).
* Botezul se săvârşeşte in biserică, fiind oprită oficierea slujbei în case sau paraclise din case particulare. Numai în cazuri foarte rare şi de mare nevoie (frig grozav, pericol de moarte pentru prunc etc.) se îngăduie săvârşirea botezului în case.
* Nu sunt zile sau ceasuri special stabilite pentru Botez. Dacă pruncul e firav şi există pericolul de a muri, el poate fi botezat îndată după naştere. Dacă nu, Botezul poate fi săvârşit după împlinirea a opt zile (de obicei, copilul se botează între opt şi patruzeci de zile). Botezul se poate oficia în orice zi, de preferat în zile de sărbătoare, după Sfânta Liturghie.
* Dreptul de a săvârşi Botezul îl au numai episcopii şi preoţii. În caz de mare nevoie, dacă pruncul este pe moarte, îl poate boteza orice creştin ortodox, bărbat sau femeie. Poate face acest lucru, afundându-l de trei ori în apă (în lipsă de apă numai stropindu-l) şi rostind de fiecare dată formula sacramentală: "Botează-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele pruncului) în numele Tatălui, Amin şi al Fiului, Amin şi al Sfântului Duh, Amin". În acest caz, dacă cel botezat astfel supravieţuieşte, preotul va completa ulterior restul slujbei botezului, după rânduiala obişnuită (dar numai de la afundare înainte).
* Naşul de la botez trebuie să fie creştin ortodox şi bun credincios. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Rolul naşului este foarte important, el nerezumându-se doar la cadourile făcute finului. Pentru cel botezat, naşul este părinte spiritual, răspunzător în faţa lui Dumnezeu, alături de părinţii trupeşti, de creşterea ca bun creştin a finului. El trebuie să vegheze ca fiul său spiritual să primească o bună educaţie religios-morală, astfel încât să devină un membru de nădejde al Bisericii şi al comunităţii. La rândul său, finul este dator să asculte pe naş şi să-l respecte, la fel ca pe părinţii săi după trup.