Colindele religioase româneşti

Atmosfera de bucurie ce însoţeşte Sărbătoarea Crăciunului este întregită de colindele religioase cântate de colindători la casele gospodarilor. Ca parte integrantă a folclorului religios, ele au o valoare nepreţuită datorită originii şi vechimii lor. Spune un teolog contemporan că "ele reprezintă cântecul nostru strămoşesc şi una din cele mai vechi forme de manifestare a folclorului religios românesc. Oricare ar fi părerea specialiştilor în această privinţă, un lucru este sigur şi anume că ele sunt foarte vechi, formându-se odată cu poporul român şi cu răspândirea creştinismului pe meleagurile noastre. Prezenţa în colindele şi pluguşoarele noastre a numelui lui «Bădica Traian» ne aminteşte de timpul formării poporului român şi de strămoşii neamului nostru. După părerea unora, cele mai vechi colinde ar fi acelea care au refrenul «Lerui Doamne» sau «Alilerui Doamne», care ar fi forma arhaică, pe cât se pare, a cuvântului bisericesc «Aliluia»". (Pr. Prof. Dr. Nicolae Necula)

Odată create, colindele de Crăciun se transmit din generaţie în generaţie, fiind auzite în fiecare an în casele creştinilor cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului. După cum spunea cineva, "prin suflul lor ceresc şi mesajul înălţător, colindele religioase leagă sufletele tuturor creştinilor peste marginile timpului şi hotarele ţărilor, într-un duh unitar de trăire ecumenică, de bună înţelegere între toţi oamenii, fii ai Aceluiaşi Tată Ceresc şi fraţi între ei prin credinţă." (Pr. Ion Ionescu)

Prin frumuseţea şi bogăţia lor, prin varietatea şi profunzimea lor, colindele au constituit un "izvor inepuizabil de inspiraţie pentru cultura noastră. Mari poeţi ca G. Coşbuc, O. Goga, T. Arghezi, L. Blaga şi alţii au preluat motive, dar mai ales duhul şi atmosfera colindelor, trecându-le prin filtrul sensibilităţii lor lirice". (Pr. Mihai Colibă)

Colindele religioase autentice au ca fundament textele Sfintei Scripturi, ele fiind, printre altele, pentru credincioşii români, preţioase mărturii istorice ale spiritualităţii lor, având o valoare eternă.

Colindele religioase autentice au o deosebită valoare teologică. Astfel, învăţătura evanghelică despre Naşterea Domnului se regăseşte, cu toate amănuntele sale, în textele unor colinde religioase.

Colindele nu ne vestesc însă numai adevărul Naşterii, ci surprind şi alte momente din viaţa Mântuitorului: Botezul, căutarea lui Hristos de către Maica Sa, vânzarea lui Iuda, Patimile, Răstignirea etc.

Şi învăţătura ortodoxă despre Maica Domnului este cuprinsă în textele colindelor. O vedem pe Fecioara Maria drept rugătoare şi mijlocitoare a noastră. De asemenea, ne este înfăţişată dogma Preacinstirii Maicii Domnului.

Textele colindelor ne vorbesc şi despre Sfinţi şi Îngeri.

Legendarul şi îndrăgitul Moş Crăciun este întâlnit la tot pasul în textele colindelor. El este însă interpretat în mai multe feluri, în general fiind considerat ca fiind însuşi Iisus Hristos.

În textele colindelor religioase găsim o serie de învăţături dogmatice, fapt ce demonstrează tăria credinţei ortodoxe în sufletele românilor încă de la început, ei fiind cei care au creat colindele. Spre exemplu, amintim doar câteva învăţături dogmatice ale Bisericii noastre ce se regăsesc în textele colindelor: crearea lumii, păcatul strămoşesc, răscumpărarea, Taina Sfintei Împărtăşanii, sfârşitul lumii, judecata viitoare, rai şi iad etc.

Nici ideile morale nu lipsesc din conţinutul colindelor. Astfel, se poate observa modul în care creatorii colindelor preamăresc virtuţile (dragostea, bunătatea, cinstea, dărnicia, cumpătarea) şi combat viciile (avariţia, minciuna, înşelătoria, beţia, desfrâul).

Să nu uităm a colinda! Am fi mai săraci!

Cuprins