Biserica "Sf. Ioan Botezătorul" - Bârnova a fost construită între anii 1942-1947 de către fraţii Ion I. Inculeţ şi Georgel I. Inculeţ, fiii marelui om politic Ion C. Inculeţ şi ai soţiei acestuia, Ruxandra Inculeţ. Iniţial capelă familială, ea a fost ridicată pe terenul familiei Inculeţ imediat după trecerea la Domnul a celor doi soţi: Ion C. Inculeţ - Profesor Academician, Preşedinte al Sfatului Ţării în perioada 1917-1918, Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri între 1936-1937 al României Mari şi Ruxandra Inculeţ - înainte de căsătorie Principesa Ruxandra Başotă. Pictura bisericii, inedită, a fost realizată în anul 1947 de Profesorul Universitar Ştefan Constantinescu de la Facultatea de Belle Arte din Bucureşti. Aici nu s-a slujit până în anul 1992 decât de două ori pe an, la hram, biserica parohială fiind la Mănăstirea Bârnova, desfiinţată ca mănăstire până după 1989.

Rămăşiţele pământeşti ale celor doi boieri (Ion şi Ruxandra Inculeţ) au fost aduse la Bârnova în ziua de 7 iunie 1942, ele aflându-se acum în incinta bisericii.

Prin voia ctitorilor, capela, împreună cu pământul deţinut de familia Inculeţ au fost donate în anul 1948 Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. În prezent, terenul ce s-a mai putut recupera, împreună cu casa boierească şi biserica "Sf. Ioan Botezătorul" formează Centrul "Ion Inculeţ" al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.

Biserica rămâne în folosul parohiei până la construirea bisericii parohiale.

ION C. INCULEŢ - NOTIŢĂ BIOGRAFICĂ

Casa Ion Inculeţ

Ion Inculeţ s-a născut la 8 aprilie 1884 în satul Ialoveni - Chişinău. Când, la 27 martie 1917 la Petrograd, s-a constituit sovietul deputaţilor muncitorilor şi soldaţilor, Ion Inculeţ, care era conferenţiar de astronomie şi matematică la Universitatea din Petrograd, s-a alăturat acestei organizaţii.

La 2 aprilie 1917 s-a format Partidul Naţional Moldovenesc cu un program care prefigura o largă autonomie a Basarabiei şi cerea constituirea Sfatului Ţării, cu rol de conducere executivă. Ion Inculeţ revine în Basarabia, iar la 21 noiembrie 1917 este ales Preşedintele Sfatului Ţării, în această calitate, alături de Pantelimon Halipa, Boris Epure şi Ion Buzdugan, militând activ pentru reîntregirea neamului românesc.

Hotărârea Sfatului Ţării din 27 martie 1918 de unire a Republicii Moldoveneşti (Basarabia) cu România, semnată de Ion Inculeţ în calitate de Preşedinte al Sfatului Ţării şi de Ion Buzdugan în calitate de secretar, este consfinţită ca stare de fapt prin decretul regal semnat la 9 aprilie 1918 de Regele Ferdinand.

Basarabia a început astfel procesul de reîntregire, iar Ion Inculeţ a rămas în memoria neamului ca unul din principalii ctitori ai României Mari. Ca semn de preţuire, a fost ales în anul 1918 membru al Academiei Române, Secţia Ştiinţifică.

În toamna anului 1919 a luat naştere Partidul Ţărănesc din Basarabia, condus de Ion Inculeţ şi de Pan Halipa. Cei doi lideri, făcând parte şi din guvernele de la Bucureşti, au considerat problema regionalismului drept un fenomen periculos în derularea normală a integrării şi au propus fuziunea cu partide tradiţionale din România.

Ion Inculeţ a optat să colaboreze cu liberalii. Ca urmare, în ianuarie 1922, a intrat în guvernul prezidat de Ion I. C. Brătianu, ca Ministru de Stat, iar în anul 1923 gruparea sa a fuzionat cu Partidul Naţional Liberal.

Ministru de Interne în guvernele liberale care au urmat, viaţa marelui bărbat a fost marcată în mod tragic de asasinarea de către legionari a Primului Ministru I.G. Duca la 29 decembrie 1933, precum şi de cedarea Basarabiei în urma ultimatumului sovietic din 1940.

În această stare tensionată de spirit şi sub ameninţarea represaliilor legionare (care îl vizau direct ca Ministru de Interne) la 19 noiembrie 1940, Ion Inculeţ se stinge din viaţă. La 7 iunie 1942, rămăşiţele pământeşti ale sale şi ale soţiei au fost aduse şi depuse în două morminte aflate în incinta bisericii "Sf. Ioan Botezătorul" Bârnova.