Responsabilitatea noastră faţă de Dumnezeu şi semenii noştri

Cea mai veche lege pe care Dumnezeu a dat-o omului când a fost zidit a fost legea conştiinţei. Ea este într-un fel ochiul sufletesc al omului credincios care ne luminează interiorul. Ne naştem cu această lumină a conştiinţei dar apoi stă în puterea fiecăruia din noi să nu o lăsăm să slăbească, să se degradeze, fiindcă atunci putem ajunge în adâncul "nesimţirii" şi al nebăgării de seamă la cele spre mântuirea sufletului.

Când săvârşim o faptă bună simţim în sufletul nostru o satisfacţie, o bucurie sufletească, iar de pricinuim suferinţă omului de lângă noi suntem stăpâniţi de o nelinişte sufletească.

Conştiinţa este un învăţător bun, ca un judecător drept şi numai ascultând glasul ei putem deveni înţelepţi în raporturile noastre cu cei din jur.

Păzim conştiinţa noastră curată dacă suntem permanent în legătură directă cu Dumnezeu prin rugăciune, prin împărtăşirea ascultării Cuvântului lui Dumnezeu pe care o pot face toţi creştinii venind la biserică, ascultând cu evlavie şi credinţă Sfânta Liturghie.

Dumnezeu spune oamenilor să meargă la biserică ca la un liman liniştit şi ca la un loc în care uităm de grijile lumeşti, la uşa căreia putem lăsa mândria, orgoliul, clevetirea, mânia, iubirea de sine ...

Numai aşa rugăciunea noastră ajunge la cer, harul Duhului Sfânt coboară pe pământ, eliberându-ne de răceala şi goliciunea interioară pentru a face loc echilibrului de care avem nevoie.

Elena Luca

* * * * *

Odată cu sărbătoarea Floriilor încep Deniile. Ele sunt săvârşite prin cântări de slavă şi Psalmi de laudă către Dumnezeu. Înaintea Sfintei Învieri a Domnului nostru Iisus Hristos se scoate afară Sfântul Aer şi se săvârşeşte Prohodul Domnului. În noaptea de Înviere creştinii vin cu lumânări pentru a lua lumină. Capetele de lumânări ce au ars în timpul slujbei sunt luate de creştini şi puse după Icoană. După terminarea slujbei, oamenii vin cu pască, cozonac şi ouă roşii pentru ca părintele să le sfinţească.

Ciprian Pintilie Mihu

Cuprins