Taina Sfintei Spovedanii
 |
Taina Spovedaniei este una dintre cele 7 (şapte) Sfinte Taine ale Bisericii noastre - Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtăşania, Hirotonia, Cununia, Maslul.
În cadrul acestei Taine, credincioşii îşi mărturisesc păcatele şi primesc iertare dacă fac cum se cuvine această Spovedanie.
Spovedania nu este legată de anumite date din timpul anului. Sfinţii Părinţi învaţă că omul trebuie să se spovedească ori de câte ori simte nevoia de a-şi uşura sufletul de povara păcatelor. Cu cât ne spovedim mai des, cu atât este mai bine. Oricum, este obligatoriu pentru credincioşi să se spovedească cel puţin de patru ori pe an, în cele patru Posturi - al Paştelui, al Crăciunului, al Sfintei Marii, al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Iar în posturile mari (al Paştelui şi al Crăciunului) este bine să se spovedească de două ori: la început şi la sfârşit.
Unora dintre credincioşi li se pare că nu săvârşesc păcate, sau săvârşesc foarte puţine şi atunci consideră că nu trebuie să se spovedească. Este un lucru profund greşit. Toţi oamenii fac păcate, mai mici sau mai mari. Iată câteve exemple de păcate ce se întâlnesc mai des la unii creştini: nu se roagă la bi-serică, nu se închină zi de zi acasă, nu postesc deşi sănătatea le permite, înjură şi vorbesc urât, fumează, beau peste măsură, sunt scandalagii, unele femei fac avorturi (vinovaţi sunt şi bărbaţii care consimt sau chiar îndeamnă la un asemenea gest), trăiesc în necurăţie, greşesc privind cu gând ascuns, obijdu-iesc pe semeni, mint, clevetesc, nu-şi cresc copiii cu credinţă şi bună cuviinţă, nu fac fapte bune etc. Iată doar câteva exemple de păcate pe care unii dintre noi le săvârşesc şi care trebuie spovedite. Iată ce ne învaţă Sfântul Ioan Evanghelistul, ucenicul cel iubit al Domnului: "Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este între noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El credincios este şi drept ca să ne ierte nouă păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea" (I Ioan 1, 8-9).
Mărturisirea
păcatelor înaintea duhovnicului trebuie să fie:
- completă, adică să cuprindă toate păcatele săvârşite, fără a fi ascuns
ceva;
- sinceră şi făcută de bunăvoie;
- făcută în taină (numai credinciosul şi duhovnicul);
- cu umilinţă şi cu zdrobire de inimă, adică cu părere de rău pentru
păcatele săvârşite şi cu dorinţă sinceră de a nu le mai face. Simpla
mărturisire sau înşirare a păcatelor fără pocăinţă adevărată şi fără
hotărâre de îndreptare nu aduce iertarea păcatelor, căci zice Domnul: "De nu
vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel" (Luca 13, 5). Totul este ca, de la o
mărturisire la alta, creştinul să se ostenească a-şi îndrepta cât mai mult
viaţa, desăvârşindu-se mereu în virtute.
Înaintea spovedaniei este bine ca penitentul să postească măcar câteva zile. Însă chiar dacă cineva nu poate posti, la spovedit tot trebuie să meargă.
Să luăm deci aminte la învăţătura Bisericii şi să mergem la spovedanie pentru a ne curăţi viaţa noastră de păcate.