Cugetări din noapte

1. Privesc o lumânare/ cum se mlădie lin/ La adierea vântului/ Ce vine şi străbate/ Tot cerul cel senin.

2. Când noaptea lin păşeşte/ Să-ntindă a ei mreajă/ Duios păstorii cântă/ Căci NAŞTEREA serbează.

3. A venit blând EL prima dată/ În ieslea cea simplă/ Smerit până la lacrimi/ Cu alaiul SĂU de îngeri.

4. Nouă EL foc ne-a dăruit/ Iar noi ca drept răsplată/ L-am judecat şi L-am bătut/ Pe-o cruce sus L-am pironit/ Pentru binele făcut.

5. Celor orbi le-a dat vedere/ Surzilor le-a dat auzire/ Celor muţi le-a dat vorbire/ Şchiopilor le-a dat îndreptare/ Ticăloşilor iertare/ Morţilor şi ÎNVIERE.

6. Iar noi făţarnici şi haini/ Nici nu L-am preţuit/ Când, lângă noi/ Ca un miel spre junghiere a venit/ Căci nimic din ce a spus EL/ Noi nu am crezut.

7. Cu doi tâlhari/ Pe dealul GOLGOTEI/ Noi, fiare crude, L-am bătut/ Cununa de spini pe cap I-am pus/ Şi sus pe cruce / Noi L-am răstignit/ Cu suliţa în coastă L-am străpuns/ Ca să putem să credem/ Că Iisus s-a dus.

8. Dar Iisus a treia zi a Înviat/ Şi porţile Iadului/ EL DUMNEZEU adevărat le-a sfârtecat/ Iar ucenicilor în toată măreţia LUI/ S-a arătat/ Şi-n cer la TATĂL S-A ÎNĂLŢAT.

9. Va mai veni odată/ Lumina pe Pământ să o restabilească/ O ordine şi o armonie aici să înflorească/ Ca NIMENI, NICICÂND, NICIODATĂ/ Să nu se mai urască/ În PACE, UNIRE, UNITATE/ Să trăiască.

Petrică Ariton

Cuprins